de Anton Pann

Trei negiobi mergând p-o vale
Şi zărind un urs din cale
Când suia cu groază-vie
Şi intră în vizunie,
Zise unul: – Ai să-l prindem
Şi la vrun ţigan să-l vindem.
Altul a zis: – Cum să poate
Din vizunia-i a-l scoate?
- Iacă cum, – altul iar zise
Şi îndată se descinse –
Daţi brâiele fiecare,
Să facem un lung şi mare,
Şi legăndu-mă pe mine
Cu el de picioare bine,
Să ţineţi strâns cu tărie
Când voi intra-n vizunie,
Ş-apucând pe urs dodată,
Să mă trageţi voi îndată,
Şi apoi d-aci scoţându-l
Facem cu el ce n-e gândul.

Asfel dacă sfătuiră,
Brâiele îşi înnădiră,
De picioare îl legară
Ş-în vizunie-l băgară.
Când vru mâna să întinză
Pe urs de urechi să-l prinză,
Ursul de cap îl apucă
Şi cu totul i-l îmbucă;
El strigând într-a sa gheară,
Ceilalţi cum l-a tras afară
Stau, se uită cu mirare,
Văzându-l că cap nu are,
Să-ntreb, zicând: – Frăţioare,
Avuta-au Valdu cap oare?
Unul zise: – Nu ţiu minte,
Altul iar alte cuvinte,
Şi nedomiriţi l-aceasta,
Au mers să-ntrebe nevasta.

Aşa ei pe mortul lasă
Şi mergând la ea acasă,
O-ntreb: – Stano, ia ne spune,
Că vrem să ştim a minune,
Bărbatul tău ce fel fuse,
Acum cu noi când se duse,
Avea cap ca fiecine,
Or nu, că tu ştii mai bine?
Ea, gândind puţin în sine,
Le răspunse: – Nu ştiu bine
Dar la Paşti îmi par’ şi mie
Că ş-a cumpărat tichie.

]]> http://www.emulte.ro/blog/scrisoare-catre-rds.html/feed/ 9 http://www.emulte.ro/blog/si-americanii-au-cocalari-si-pitipoance.html/ http://www.emulte.ro/blog/si-americanii-au-cocalari-si-pitipoance.html/#comments Sun, 27 Jun 2010 21:06:42 +0000 V http://www.emulte.ro/?p=16901 Nu doar Romania are cocalari si pitipoance si putem deduce asta din imaginile de mai jos, imagini surprinse in supermarket-urile Walmart din SUA. Personajele autohtone impopotonate cu tot soiul de bijuterii si alte accesorii care se potrivesc ca nuca in perete, au facut deliciul internautilor din Romania, care le-au dedicat pana si website-uri. “People of Walmart” este o categorie asemanatoare, in care sunt ironizate stilul de viata si vestimentar al cocalarilor si pitipoancelor din America.

In imaginea alaturata, domnisoara (nu suntem siguri) blonda isi pune in valoare calitatile de model pe timp de criza. Oare ce-si cumpara? Vreo conserva din care sa se hraneasca toata luna?  O avea si pisica?

Frumoasaaaaaa…. nu e, in schimb e urat imbracata. Si rujata cum trebuie. Seamana putin cu Naomi, nu? Apropo, ce mai stiti de Naomi?

Domnul din imagine i-a furat chilotii domnisoarei de mai sus? Oare locuiesc impreuna?

Frumos cangurul!

Ursul si cureaua lata sau Nikita Neagra!

I-a iesit fundul pe la subtior!

Vata de sticla sau vata de zahar?

Top less! Cred ca si-a zapacit bebelusul! Nu mai stie, bietul de el de unde sa suga!

Carne de vita?

Alo, doamna! Virati brusc la stanga, va rog si luati pijamaua aia bleu. Merge cu chilotul! In schimb, tu, nu mergi cu nimic!

Se tin de mana, barbatii!

Mai bine te intalnesti pe strada cu un cocalar decat cu nenea din imagine, nu?

Am sa va povestesc ce a insemnat pentru mine o seara petrecuta intr-o discoteca din regie. Inainte de asta insa, vreau sa va descriu pe scurt o faza la care am lesinat de ras. Eram cu un amic intr-un restaurant luxos din capitala, unde urma sa ne intalnim cu un posibil partener de afaceri. El ne-a invitat acolo, am zis ok si am ajuns cu vreo 10 min inainte. Ne-am comandat cate ceva de mancare, de baut, de futut n-avea  . Intre timp a aparut si el, am discutat de aveam de discutat, dupa care ne-a salutat politicos si a plecat. Imediat dupa el, ne-am dus si noi sa achitam si spre surpriza noastra, ospatarita ne spune ca  nu e nevoie sa platim  si ca totul e ok. Vazand ca partenerul nostru a plecat fara sa vorbeasca cu vreunul din ospatari, am intrebat-o mirati, cand a platit, ca noi n-am vazut nimic. Ea, o purie de vreo 40 de ani ne raspunde pe un ton linistitor: “E baiatul la patron!” )

Am ajuns joi seara intr-un club din regie, insotit de acelasi amic, evident ca si de aceasta data tot cu treaba. Ne-am asezat pe unele din scaunele de la bar, asteptand cuminti sa apara cel cu care trebuia sa ne intalnim. Clubul aproape plin, pustoaice de liceu si studente care de care mai sexy si dupa un timp mai bete, baieti cu tot felul de frizuri, muzica, atmosfera… ce mai… distractie mare. Noi ne vedeam linistiti de paharelele noastre de apa plata si studiam atent tot ceea ce trecea prin fata noastra. Langa bar era o canapea mare plina doar cu fete, incat am avut senzatia ca am avut dreptate. Langa masa lor, o alta masa de vreo 4-5  frezati d-astia care erau deja beti. Unul dintre ei a venit la mine si m-a intrebat : Ce zici, sunt luate fetele astea? Da, i-am raspuns! La pula!
 La un moment dat, intra in club  6 cai frumosi. Adica 6 domnisoare ce faceau promotie la tigari.  Una dintre ele s-a indreptat aproape nervoasa catre mine si ma intrreaba, pe un ton deloc cald, asa cum ar fi trebuit s-o faca, daca cumva sunt fumator. Dupa tonul ei deloc prietenos, mi-a fost si frica sa-i raspund ca da. Mi-am zis in sinea ma “Ce dracu ma, m-a prins asta? O vrea sa ma aresteze, sa ma amandeze, daca ii spun ca fumez?”. Cu jumatate de gura ii raspund ca da, asteptand sa vad cum o sa ma pedepseasca pentru asta. “Ce fumati?” continua ea pe acelasi ton certaret. “Mere”, ii raspund eu cu un zambet afisat in coltul gurii. Ea simte ca intrebarea ei n-a fost chiar cea care trebuia si fara sa o binedispuna vreun pic cu glumita mea, continua la fel de agitata: “Deci, ce tigari fumati?” Eu raspund la nimereala, fara sa stiu ce tigari promoveaza ea: “Marlboro!”. “Va rog sa-mi aratati pachetul!” mi-a replicat ea, de data asta chiar nervoasa! M-am uitat la ea si parca ma iritasem si eu. Ii raspund: “Pachet n-am, dar daca vreti v-arat chilotii! In secunda urmatoare pleaca de langa mine si mai nervoasa decat sosise si se indreapta catre prietenul meu, care era pozitionat la jumatate de metru de mine.

“Buna seara! Sunteti fumator?” Amicul ii raspunde ca da, si evident, ea revine cu intrebarea ei: “Ce fumati?”. El, serios, ii raspunde sec: “Tigari!”. “Bine, dar ce tigari”, a continuat capra. Raspunsul lui: “D-astea de care gasesc la chiosc!” Domisoara si-a pus geanta pe umar si a plecat atat de nervoasa, incat ne-am gandit ca se duce sa ne parasca cuiva, poate chiar patronului, in ideea de a ne evacua din discoteca! Noi ne-am uitat zambind unul la altul, intrebandu-ne de ce dracu mai practica meseria asta, daca e asa de prost dispusa, mai prost dispusa decat doamnele de la informatii CFR la 4 dimineata!

Si ca sa inchei, am vazut pe emulte.ro cum Gina Pistol ar dori sa renunte la masina in favoarea bicicletei. Imediat mi-au venit in minte versurile alea vechi din copilarie, dar ceva mai updatate: Tanti Gina biciclista/ A cazut si si-a rupt… miju’!

Doamne ajuta!

O parte si mai intersanta e ca iubita fara simturi are o parola. Na! Va dati seama ce siguranta pe aia gelosii? „Ba, nevasta-mea nu se f*** ma! Am parola complicata, formata dintr-o combinatie din numele de domnisoara al bunicii si data de nastere a unui var de-al meu de la Constanta casatorit pe undeva prin Asia, asa ca stau linistit cand plec de acasa! Tine la mine, stiu eu!”
Ce te faci insa daca vii beat acasa si uiti parola? Depinde de cat ai baut! Dupa doua beri, te injuri un pic in gand pentru simplu fapt ca esti idiot si uituc si te bagi la somn. Asta dupa ce zapezi trist, pana ajungi la ultimul canal, ala fiind porno. Stii tu… ala de l-ai setat pe 70 si ceva, intre 50 si 100 fiind doar purici! Si dupa ce-l gasesti… arde-o!:)
Daca esti deja bine ametit, te cam iei cu ea la cearta, incerci s-o fortezi, o injuri… dar pana la urma renunti dezamagit si te culci nervos, gandindu-te serios chiar sa o scoti afara in frig, sa doarma la usa, nenorocita!
Beat mort!?   Beat mort o bati, o trimiti la ma-sa, o certi, ii vorbesti frumos, ii reprosezi ca n-a fost virgina, o bati iar, o violezi si adormi langa ea… Dimineata ii ceri scuze!

Doamne ajuta!

Acest post a fost scris in urma relatarilor unui invitat. Deci V n-a fost acolo, dar i-a placut ideea.

Am fost la nunta. La nunta varului meu. Am fost din obligatie, pentru ca pur si simplu nu am nicio legatura cu familia lui si nici macar cu a mea. E mai mult de povestit, dar nimic interesant, asa ca…. Hai la joc:
Nunta mare. 45 de invitati. Undeva la caminul cultural din sat. La ora 21.00 cand am ajuns, doi invitati erau deja rupti de beti si incercau sa mai convinga doi sa se imbete. Nu le era greu deloc. Eu am ajuns din obligatie acolo si in speranta ca poate gasesc  vreo tarancuta buna, cu care sa ma retrag spre camera pe la 4 dimineata cand mi-o fi rau si mi-o veni sa vomit.  Spre norocul…. lu’ taica-miu, erau doar tarancute trecute de 60 de ani. Ma resemnasem cu gandul ca cea mai buna femeie de la nunta aia e …   Nu e!

M-am asezat intamplator la o masa, m-am acomodat si incercam sa cantaresc din priviri atmosfera. In fata mea, apare un unchi de-al meu, indepartat la propriu si la figurat, imbracat dupa ultima moda… aparuta in ’84,  si el la randul lui, rupt de beat. Cu mainile muncite, aspre, ma strange tare in brate si-mi spune: “Ce mare te-ai facut Florine!”. Mi-am dat seama tarziu ca m-a confundat cu frati-miu. Pe mine ma cheama Cristi. A dat noroc cu mine atat de tare incat aproape ca mi-a zdrobit degetele. Ne-am asezat pe scaune, la masa, ca doi oameni care aveam multe sa ne spunem si am inceput sa  ne povestim… el mie. De la  betoanele pe care le-a facut cu propriile lui maini pana la camioanele pe care le manevrat cu atata finete, de cat de ajutor ne-a fost el si de cat ajutor o sa ne mai fie. Chiar daca nu m-a recunoscut, i-as fi raspuns: “Da unchiule, imi esti ca un tata,  dar pleaca dracu’ si lasa-ma sa mananc!”.
Am aflat tarziu ca soacra nu o putea suferi pe nora si nici invers si cineva mi-a spus ca asa e normal la nuntile astea. Unul din parinti are ceva impotriva.
Se facuse miezul noptii cand ginerica constata cu stupoare… ca… asa cum se obisnuieste pe la nunti, lui nu i-a furat nimeni nevasta.  S-a uitat la mine, eu nu i-as fi furat-o, nu i-as fi cumparat-o, nu i-as fi luat-o nici cu bani… asa ca nu m-am bagat eu in treburi d-astea de familie, sa-mi mai aud si vorbe pe urma, asa ca i-am raspuns politicos, aratand cu degetul catre colegul din dreapta mea, alt var de-al nostru: “Petrica ar fi cel mai indicat s-o fure!”. Petrica, la randul lui, la fel de amabil: “Varule, io nu cunosc zona!”.
S-a incumetat cineva pana la urma, a bagat mana in ea si a furat-o, dar a adus-o inapoi, spre oftica soacrei.
Tortul miresei… mare si frumos, structurat pe 3 etaje: etajul 1 plin cu prajituri de casa facute de soacra, etajul 2 tort si etajul 3… gol. Se mutase probabil locatarul.
Printre sarbele si horele cantate in permanenta si repetate la infinit, ospatarul a omis sa ma serveasca si pe mine… asa ca am asteptat sa se duca o doamna de la masa la dans si am sarit-o din sarmale.  Darul… nu stiu cum a mers, ca pe la 4 am plecat!

Un prieten de-al meu, denumit in continuare George, avea o relatie frumoasa (credea si el, si noi) cu o domnisoara foarte buna, finuta, draguta, scolita, etc. Erau impreuna de vreo 3 ani si totul mergea “brici”… pana a prins-o la… carici.:)
Intr-o buna zi, prietenul George se destainuie la o bere, unor prieteni comuni, ca relatia lui cam scartaie si simte ca ceva nu e in regula. Si ca exemplul cel mai recent care il face sa creada asta, e ca in urma cu doua ore, consoarta l-a sunat sa-l anunte ca nu vine direct acasa de la munca pentru ca vrea sa mearga pana la tara. Cum aceasta iesire a ei i s-a parut dubioasa, ii roaga pe cei 2 amici sa porneasca cu el in urmarirea domnisoarei. Zis si facut. S-au urcat intr-o masina pe care ea n-o stia, si au asteptat-o pititi in fata sediului in care lucra. In momentul in care iese din cladire, se urca direct in masina unui necunoscut si pornesc impreuna catre un bar de la marginea orasului. Urmaritorii, cu sufletul la gura, ii supravegheaza indeaproape dar discret pe cei doi. Dupa ce poposesc in barul respectiv cam 30 minute, ibovnicii se indreapta catre padurea aflata in apropiere. Trag masina printre copacii stufosi si raman acolo de vorba… sau nu. Dupa un timp, masina incepe sa se zgaltaie, semn ca sigur nu joaca fazan sau macao. Urmaritorilor nu le vine a crede si decid sa mearga langa masina sa vada cu ochii lor ce se intampla. Asa ca, tiptil, prietenul fetei ajunge langa masina celor doi si cand se uita pe geam, isi vede iubita facandu-i un sex oral insotitorului. George, alb la fata, ii bate in geamul portierei din dreapta, moment in care ea se sperie, scoate maciuca din gurita si o piteste dupa ureche “Ce vrei ma, nu ti-e rusine sa ma urmaresti? Stateam si eu devorba, ce… n-am voie?”  S-au despartit pe loc si acum, la mult timp dupa faza, cand ma mai intalnesc cu George isi aminteste zambind de cum a pitit iubita lui, intrumentul dupa ureche, de parca ar fi vorbit la mobil!

O a doua intamplare s-a petrecut tot cu ceva ani in urma, cand o cunostinta de-a mea, un baiat timid dar sufletist si-a prins iubita “jucandu-se” cu un baiat chiar in casa lor, cand doamna credea ca sotul e plecat in delegatie. De mentionat faptul ca ea mai avusese antecedente si el a iertat-o de mai multe ori. Asa e in dragoste.:) In momentul in care i-a prins pe ambii in patul lui, in casa lui (nu si pe muzica lui), sotul inselat a facut o criza de nervi… Si-a indreptat privirea catre ei si le-a comunicat rastit: “Tu iesi afara (aratand spre el),… iar tu… daca mai faci o data ne suparam rau!”

“Ce vreti domnule?” “Permisul!” ii raspund eu usor ironic, asteptand sa vad ce mai debiteaza puria nervoasa. “Asteptati, nu vedeti ca nu e nimeni?”
“Eu vad ca nu e nimeni aici, nu de confirmarea asta aveam nevoie, ci ma intrebam cand vine cel ce trebuie sa-mi dea permisul inapoi.” “La 15.00 vine!” “Pai dumnevoastra nu vedeti ca e trecut de 15.00?”, continui eu, aratandu-i ceasul. “Si ce sa fac eu, daca colegul nu a sosit?” “Pai pentru inceput, ati putea sa nu mai ridicati tonul la mine, asa fara motiv.”

Nervoasa trage jaluzeaua si se aseaza inapoi la biroul ei, unde incerca sa tasteze cu un deget ceva la calculator.  Minutele trec greu si pe la si  un sfert, apare el. Alt politist decat cel caruia i-am predat permisul. Unul inalt, bine facut, care mergea pe holurile alea in asa fel incat aveai impresia
ca se plimba prin Cismigiu. Incruntat de parca zicea ca nu vine din pauza ci de undeva, de la vreo cearta. Mai dureaza alte 5 minute pana se instaleazaza la locul lui, isi aseaza geaca, isi cauta ochelarii, toate aceste lucruri cu niste miscari lente, in disperarea noastra a celor de la rand. Deschide ghiseul si spune calm: “Va ascult!”, de parca noi venisem la spovedanie, la psiholog, la Mircea Radu.
Ce credeti ca i-as fi spus in acel moment? Atentie, comentariile injurioase sa le faceti in gand, nu in scris! Oricum, astept variantele voastre de raspuns.

Unde? La cafeneaua Tephra. De ce? Pai hai ca va spun. Ma gandeam ca vreti sa radeti cu gura pana la urechi, sau sa ramaneti uimiti de un numar impresionant de magie si iluzionism. Pentru asta, vor fi prezenti: Tibi, artist de stand-up comedy din trupa ShowTime,  un baiat frumos, inteligent, spontan, care a promis ca da tot ce e mai bun din el, (deci cei care vor avea masa langa scena sa fie atenti:) ), si  magicianul Paul care mi-a cerut o bancnota de 1 leu si in cateva secunde a transformat-o, in fata  mea, intr-una de o suta de lei. Mi-a placut de el la faza asta, dar cand mi-a returnat bancnota, era tot de un leu si aproape ca ma enervasem, dar na… ce sa-i mai fac? L-am injurat un pic si mi-a promis ca isi ia revansa la spectacol. Asa ca… sa nu veniti cu ceasurile la mana.

Clubul Tephra e unul dintre cele mai frumoase din Bucuresti.  Un interior high class cu preturi de bar de cartier. Il gasiti pe Str. Domnita Anastasia nr 14, colt cu Brezoianu, langa agentia CFR.

Va astept (vineri, pe 27 noiembrie, nu mai tarziu)!
Pentru rezervari,  sunati la 0729-TEPHRA (837.472),0722.120.271, sau 031.102.069.

Astazi am hotarat sa merg la un club, Rooms se numeste, unde urma sa asist la un program artistic oferit de Maximilian Munteanu. O seara exceptionala  de cabaret. Voios, il sun  pe prietenul L si-l invit si pe el, impreuna cu sotia. Ramane sa ne intalnim in fata clubului. Intre timp, eu sun acolo pentru a rezerva o masa. La celalalt capat al firului wireless imi raspunde un domn ospatar cu aspiratii de assistant manager si ma intreaba politicos, dar usor ignorant, cate persoane vom fi. “5!” ii raspund eu si astept sa vad daca nu cumva o sa-mi spuna ca nu mai are decat vreo masa pe undeva cu fata la perete si spatele la scena si aia de 2 persoane… dar pe acelasi scaun. Spre surprinderea mea imi raspunde ca e OK, dupa care continua “Sa stiti ca la masa, fiecare persoana trebuie sa consume de 80 ron minim!” Cum adica ma!?!? Il intreb eu curios. Deci trebuie sa bem de 800 de mii fiecare om in parte?  Imi raspunde aproape mandru ca  da si ca asta este poltica firmei.  Ma prefac ca sunt de accord cu ce spune el si l-am intrebat pe un ton prietenos daca are cumva Vodca la 1L, pentru ca o sa vin cu sotia si daca tot trebuie sa bea si ea de 80 de ron, sa inceapa asa, cu ceva mai soft. I-am mai spus ca vin cu inca un cuplu, din care jumatatea feminina bea tot o sticla de vodka. Deci 4 oameni la masa, 4 sticle de vodka, 320 ron consumatia. “E bine?” l-am intrebat. Evident ca raspunsul lui a fost pozitiv, asa ca am schimbat un pic tonul si il intreb daca cumva vin cu nepoata in varsta de 13 ani, ce fac cu ea? Ii bag pe gat santal, prigat si coca cola, cate 5 pahare din toate, pana ajunge la 80 ron sau… 80 de kilograme?  Daca vomita pe acolo de la atata carbogazoase ce ma fac cu ea? Si daca nu le bea pe toate, mai pun eu peste vodka mea?  Stimabile, daca as fi consumat alcool, probabil ca as fi baut de 80 de ron, dar cum sunt la regim, o sa beau doar sucuri si mi-e teama ca n-o sa consum atatea lichide. Ce fac in cazul asta, sa incerc sa fac rost de o vaca sa o iau cu mine, poate ii e si ei sete?  Interlocutorul meu se blocase pe “asta e politica firmei”, asa ca n-am mai insistat.  I-am mai spus doar ca o sa vin cu o sticla de 2L goala la mine, in cazul in care nu beau tot, sa iau la pachet ce ramane.
Asa ca, toti cei care vreti sa va distrait in clubul ROOMS, nu beti 2 zile inainte niciun fel de lichid, altfel, riscati sa fiti evacuati de la masa!

PS: Astazi e ziua prietenei mele asa ca nu puteam sa ratez ocazia de a-i ura inca o data “La multi ani!”. Merita, e cea mai frumoasa, mai desteapta si mai devreme acasa. Daca tot e devreme acasa, in seara asta o duc la Rooms si ii dau sa bea vreo 20 de pahare de suc. Daca poate  sa le bea sau nu, pe mine nu ma intereseaza, nu vreau sa ma simt prost in fata celor de la club.

Acum cateva saptamani a fost redeschiderea clubului Bamboo. Mi-am dat cu gel in par, mi-am luat sosetele cele bune, chilotii aia de scandal si am plecat  grabit spre club. Masini multe, lume buna (la suflet), fustite scurte, ţâţe gata sa iasă afară din sutiene la orice mişcare bruscă, tocuri lungi si subţiri cât tigarile PallMall slim, si mult D&G pretutindeni.
Locuri de parcare… câte voiai… dar in alt cartier. Dupa 15 minute de căutari intense… nu gasim niciun loc. Mai trec alte 15 si gasim un mp liber, ne straduim s-o infigem acolo, reusim cu succes dupa ce blocam alte 2 masini (ee, lasa ca merge si-asa, si eu am patit-o), incuiem autoturismul si o luam la pas. In lungul drum spre club, observam 3 domnisoare care se straduiau mai tare decat noi, sa-si parcheze masina. Procesul se desfasura destul de greoi si participau toate 3. Fiecare avea un rol bine definit: Una la volan, una o dirija din spate si una din fata. Cea din spate, o domnisoara destul de frumoasa de altfel, echipata de club, cu o fusta mica cat furnica, si o fata de papusa Barbie, striga finut catre soferita : Da-i fata, ca e loc CACALAU!
Am izbucnit in ras amandoi… Colegul L care ma insotea si de data asta, se indreapta catre domnisoara si o intreaba nedumerit “Ce mai face Cacalau?” Ea, mirata, il priveste in ochi si da semne ca nu stie despre ce este vorba. N-ai zis tu ca e Cacalau?, continua el privind-o fix in ochi. “E cacalau, in sensul ca e mult loc!” ne raspunde ea bucuroasa ca a deslusit enigma care ne macina, incercand in continuare sa ne convinga ca, “Cacalau” nu e vreun personaj.  “Aaaa, credeam ca e vorba de Cacalau, fostul meu coleg de aramata!” ii raspunde L, pe pas de plecare.
Ne-am continuat amandoi drumul zambind, gandindu-ne ce cuvant vechi e “cacalau”. Si urat pe deasupra. In lungul drum spre club, ne-am mai amintit cateva cuvinte vechi, pe care le auzi din ce in ce mai rar, sau nu le mai auzi deloc.  Exemple: video, sufragerie, debara, abitir, ecler, napârca, getax, sifon… Voi ce exemple aveti?

In alta ordine de idei, il asteptam pe Ninu, cel care ne-a trimis povestea cu mama prietenului sau, sa ne dea datele lui de contact, pentru ca de azi, o sa miroase… altfel. In urma voturilor legal exprimate, Ninu este desemnat castigatorul primului concurs eMulte, care a avut ca premiu un parfum oferit de Tzoale.ro.

]]> http://www.emulte.ro/blog/vechi.html/feed/ 9 http://www.emulte.ro/blog/final-de-concurs.html/ http://www.emulte.ro/blog/final-de-concurs.html/#comments Fri, 06 Nov 2009 21:08:07 +0000 V http://www.emulte.ro/?p=10161 Concursul s-a incheiat (fermoar bun)! eMulte sta in dubii! Vrea sa dea parfumul lui Ninu (Nebunu’) care s-a luat de mama prietenului lui, sau Ancai, sifonul care a dat in primire ca prietena ei va avea un bebelus… Le supunem la vot, astept parerile voastre. Deci sa decidem impreuna si may the best man win (cum ar zice francezul )!!!

Va reamintim care au fost povestile lor.

Ninu:

31 Octombrie 2009 la 13:49

Intr-o zi de vara ma urc in maxi taxi si dau de un prieten vechi. Cand ma uit in spatele masinii, o femeie cu o salopeta pe ea se tinea de bara si mi-a sarit ceva negru si des in ochi, ce era oare… un mare par la subtiori ) si bineinteles k mi-am atentionat amicul:

– ia uite-te la aia in spate ce par are sa moara ma-sa
o tacere sumbra din partea lui la care zice

– baaa p…a , aia e mama…

– cand am auzit m-am inrosit instantaneu, am plecat capul si nu mai stiam unde sa ma mai duc…. dar am coborat la prima statie

Anca:
30 Octombrie 2009 la 17:49

Eram la un gratar cu gasca, in urma cu vreo 2-3 ani. Tocmai aflasem, cu conditia “dar jura-te ca nu mai spui la nimeni” de la o prietena de una dintre tipele care era cu noi ca ar fi insarcinata, dar ca nu stie nimeni din gasca, nici macar tatal copilului. Bineinteles ca atunci cand am auzit ca cineva a facut misto de ea: ”Doamne Irina, dar ce-i cu tine de mananci atat? Tu abia ciuguleai cate ceva.”, am simtit nevoia sa fac o fapta buna dezinteresat si sa sar in apararea ei:  “Dar tu daca ai manca pentru 2 cat ai manca?”. Normal, a urmat linistea, apoi socul, apoi discutiile, certurile cu tatal copilului… Aia a fost ultima data cand mi s-au mai spus secrete cu speranta ca o sa le duc cu mine in mormant.

Va invit la vot… va si antrenati pentru prezidentiale!

Votarea se va termina duminica seara, 08.11.2009, la ora 23.

eMulte va asteapta si cu alte concursuri, la care sper ca veti participa in numar cel putin la fel de mare!

Intr-un amurg de septembrie, cu multi ani in urma, stateam cu un vecin pe o banca din fata blocului. Omul era casatorit cu o femeie care lucra la un magazin amplasat in fata bancii pe care stateam. O astepta sa iasa din tura si sa urce impreuna cu ea in casa. Intre timp apare un prieten de-al meu, care nu-l cunostea pe vecin si se aseaza langa noi. Conversatii banale, mici polemici fotbalistice si discutii deloc aprinse, menite sa alunge timpul. La un moment dat, sotia vecinului iese sa stearga vitrinele magazinului, moment in care prietenul meu se trezeste vorbind: Ia uite-o si pe taranca asta ce nasoala e!”. Am intrat in pamant… nu  stiam cum sa reactionez. Am tras cu coada ochiului catre vecinul care se albise la fata si caruia nu-i venea sa creada ce aude. Incerc sa intervin eu, cu intentia de a “spala” pacatele si-i fac semn discret cu ochiul celui ce tocmai a gafat, in speranta ca isi va da seama “Nu e ma, urata deloc, de ce spui asta? Si nu e nici taranca!”. Mai bine taceam. Prietenul nu intelesese interventia mea si continua “Fugi ba de aici, n-as sta cu asta nici platit”. Inchipuiti-va in ce situatie eram si eu si vecinul, care pana la urma se ridica calm de pe banca, ne saluta si pleaca. I-am explicat ulterior prietenului ce gafa a facut… dar situatia nu mai putea fi schimbata. Ce-a fost…a fost!

Pe principiul “inca una si ma duc”, va mai spun o faza asemanatoare :
Acum vreo 10 ani, tata se intalneste intr-o zi in fata blocului cu un vecin de scara, ceva mai tanar decat el, care isi repara nu stiu ce la masina. In pauzele discutiilor dintre ei, tata remarca un autoturism “luxos” cu numere de Italia, parcat pe locul unde-si tine masina un alt vecin si exclama usor nedumerit: “Cred ca asta a venit cu fututul pe aici prin bloc!” Vecinul isi ridica  capul dintre bujii si ii raspunde “A venit la sor-mea!”.  Au mai trecut vreo 10 secunde pana s-au epuizat toate subiectele, s-au salutat reciproc si fiecare si-a vazut de treaba, respectiv de drum.
Va provoc la un concurs… cu premiu. Premiul consta intr-un parfum Davidoff oferit de www.tzoale.ro. Deci daca vreti sa mirositi frumos,  povestiti-mi cum ati comis-o voi sau prietenii vostri si eMulte.ro va da parfumul. Concursul va incepe de astazi si va tine fix o saptamana, timp in care astept povestile voastre. Cea mai haioasa va lua premiul.  Parfumul este aici.

]]> http://www.emulte.ro/blog/v-te-provoaca-accepti.html/feed/ 63 http://www.emulte.ro/blog/domn%e2%80%99-politist%e2%80%a6.html/ http://www.emulte.ro/blog/domn%e2%80%99-politist%e2%80%a6.html/#comments Mon, 19 Oct 2009 19:11:22 +0000 V http://www.emulte.ro/?p=9749 Primesc o instiintare de la Pulitia Romana, ca trebuie sa vin sa predau permisul, deoarece am acumulat 15 puncte in decursul a 6 luni. O veste deloc grozava, mai ales ca momentan nici nu am masina asa ca , responsabil cum sunt si constiincios, ma indrept cu pasi grabiti catre sectia de Politie.

E o dimineata de luni in care ma trezesc binedispus si cu o atitudine pozitiva, chiar daca trebuia sa renunt pentru o luna la placerea de a sofa. Ajung la unul din ghisee, unde o doamna politista, cu parul vopsit rosu a la Carmen Serban, imi raspunde politicos de parca as fi intepat-o in cur cu vreun ac…. “Nu aici domnule! Avem ofiter de serviciu, intrebati-l pe el”. Asta insemna sa cobor  doua etaje si sa-l intreb pe un amarat de agent, care, oricum avea mici sanse sa stie cum il cheama pe el insusi, unde trebuie sa predau un permis. Asa ca renunt la idee si vad un alt ghiseu, unde statea cu o mana la falca, un alt domn pulitist! Il salut politicos si il intreb unde se predau permisele. Ma scaneaza de sus pana jos si imi raspunde zeflemist ca am nimerit bine. Imi cere permisul, buletinul, instiintarea si.… plicul in care a venit instiintarea. “Plicul??” intreb eu nedumerit si usor speriat, pentru ca plicul sigur nu a prezentat niciun interes si l-am aruncat. “ Da dom’le, plicul, ce te miri asa? Daca nu ai plicul, iti prelungesc perioada cu inca 30 de zile!” tipa el in continuare la mine, repet, luni dimineata la 10.

Instant ma cuprinde o stare de nervi greu de imaginat, uit de toata buna dispozitie cu care m-am trezit, si pe un ton care m-a ajutat sa fiu auzit pe tot palierul, ii spun ca asta e un abuz grotesc, absurd si prezentat sub o forma mascata de amenintare, de parca ma astepta sa vin acolo de cateva luni bune sa-mi arate el ca “asa-mi trebuie!”. Incerc ulterior sa ma calmez, intrebandu-l ce relevanta are plicul ala, de ce ar fi trebuit sa-l pastrez, ca doar nu primisem o scrisoare de dragoste ce necesita si pastrarea plicului ca amintire. Trebuie, pentru ca pe plic este mentionata data la care am primit instiintarea.

“Stimate domn, mai mult ca sigur am aruncat plicul, insa sunt ferm convins ca aveti o baza de date in calculatorul din spatele dumneavoastra, in care sa puteti gasi cu usurinta, data la care am fost anuntat!”.
“Nu ma intereseaza, adu-mi plicul!”, vine replica lui, demna de un pulitist plictisit.
“Nu va prea pricepeti cu calculatoarele stimabile, nu? Nu-i o rusine, nu mai sunteti tinerel, deci va rog sa  recunoasteti ca, mai bine ma siliti pe mine sa caut plicul in groapa de gunoi de la marginea orasului si eventual, ca sa pot intelege ca trebuie sa fac asta, ma si amenintati cu prelungirea perioadei.”  Sec ca si el, imi raspunde sa ma indepartez de ghiseu si sa ma intorc cu plicul! Va jur ca m-as fi dus acasa, as fi luat un cearsaf plic si i l-as fi introdus pe gaura aceea mica si ulterior pe gura.

Intr-un final imi amintesc ca nu am aruncat plicul, ma intorc dupa el, il gasesc… pe plic nicio data. Nimic. Doar o parafa cu IJP si stampila postei! I-l duc nebunului sa-l vada si ii specific clar ca nu scrie nicio data pe el. Imi raspunde: “Dom’le, daca trebuie plicul, conformati-va!”
“Va doresc sa ajungeti general, domn politist, aveti stofa!”. Ii zambesc si plec, uimit fiind inca de cat de bou poate fi un simplu om.

De exemplu, domnisoara in cauza, odata aterizata pe aeroportul din Germania, a sesizat un lucru iesit din comun. A exclamat mirata: “ Uite randunica ca la noi in Romania!!!”.  Ce replica sa-i mai dai? Ce sa incerci sa-i mai explici? Nimic… va spun eu. E atat de buna si de frumoasa incat nu te mai intereseaza daca randunica din Germania vorbeste nemteste sau romaneste cu suratele ei.  Nu sunt rautacios, ci pur si simplu amuzat. N-ai cum sa nu razi.  Tot dansa, in timp ce faceam dragoste ca 2 nebuni (mai mult eu), iar in momentul in care “aproapele” era aproape, s-a oprit brusc si m-a intrebat pe un ton dulce: “Ai si tu pe cineva la pasapoarte?”  Am izbucnit in ras si uimit de “calitatile” mele de amant viril si pasional, m-am gandit ca ar trebui sa ma las de sportul asta, daca provoc astfel de intrebari. Am lasat-o o perioada in pace, drumurile noastre nu s-au mai unit pentru un timp… cateva luni, pana cand, intr-o dimineata ma trezesc cu un beep de la ea. O sun curios si un pic ingrijorat. Raspunde si-mi spune: “Uite de ce te-am sunat, de azi inainte sa nu ma mai cauti, noi doi nu mai avem ce vorbi!” Mirat si somnoros, nu intelegeam de ce e atat de suparata si nervoasa… ca doar nu o mai sunasem de luni bune!  M-am simtit in primele secunde, cel mai mare vinovat de pe Pamant.

“Sa stii ca mi-am facut iubit, continua ea, si oricum ma respecta  mult mai mult decat tine, da?!” Am gangurit ceva acolo, semn ca-s de acord cu ea, moment in care intervine din nou, pe un ton mai duios de aceasta data: “Tu ce-ai mai facut?”  Somnoros fiind, ii inchid telefonul in nas ca si cum as fi ramas fara baterie. Asta speram eu sa creada!”

Revine in 25 secunde cu un alt beep, cand eu deja reusisem sa atipesc din nou.  O sun usor nervos:  “Ia zi, ma!”, si raspunsul ei vine cu o intrebare: “Il stii pe unul Flavius din Bucuresti?” Cand am auzit-o intrebandu-ma asta, si somnsoros si deja iritat, am avut tendinta sa o injur. M-am abtinut si  i-am raspuns ca il cunosc bine de tot, sta si el tot in Bucuresti, deci n-aveam cum sa nu ne cunoastem. Ma intalnesc cu el aproape zilnic, in fiecare dimineata intre 8.00 si 10.00 pe la metrou. Ne recunoastem dupa o ciocolata Poiana si ne salutam respectos. “Vrei sa-i transmit ceva din partea ta?”, am intrebat-o eu  si i-am inchis din nou telefonul in nas, de data aceasta oprindu-l de tot. Peste cateva ore am gasit urmatorul sms de la ea:”Ti-am dat j io un tel s vd dk esti ok j u inkzi tel in nas. Las k nu t mai drnjez”

Doamne ajuta!

[ad#adsense-articole]

Invatatoarea, o diletanta de altfel, care nu stie  ce vedeta sex-symbol va deveni micuta din fata ei, incepe sa o persecute inca din prima zi, cu intrebari care de care mai dubioase  si mai greu de perceput de tanara domnisoara care nu-si vedea lungul nasului si nici invers: “Cum te numesti?”, “Cati ani ai?” sau “ Unde locuiesti?”.

Certareata din fire, Andreea isi baga capul…  in pamant… cand auzi astfel de lucruri. Nu putea face nicio declaratie in fata invatatoarei, atata timp cat nu era nimeni din presa acolo.

In prima ora, au facut cunostinta cu totii si au fost aranjati in banci. Andreea a fost invitata sa ia loc in banca din curtea scolii. A refuzat vehement, dorind sa arate tuturor ca are ambitia sa termine o clasa.  Anii au trecut, ambitiile sunt aceleasi, clasele au devenit echipe, Andreea e statornica.
In urmatoarea ora, toti copii au scos caietele si creioanele si au inceput sa deseneze bastonase. Andreea isi uitase ghiozdanul acasa.  S-ar fi dus repede sa-l ia, dar nu mai stia nici unde sta.  Oricum urma ora de sport si era mai importanta asta. Pur si simplu adora sala de sport.  Cel mai mult ii placea obiectul acela cu 4 picioare…. cum se numea…?  Capra? Nu, nu cu tine vorbesc… linisteste-te! O colega  o ajuta sa faca podul…. Baneasa!  Pe pariu ca-l fac?

La ora de desen, fiecare copil are in fata o coala si cateva culori. Andreea n-are! Nu-i trebuie! Deseneaza cu rujul… de pe buzele de sus.  La matematica, trage cu ochiul la colegul de banca, cu mult mai istet decat ea. Din calculele lui 1+1  = 2. Dupa calculele ei  1+1= 69
Avem si cateva calificative obtinute de domnisoara fara mustata:
La biologie, nota 10
(nasul) la purtare, 10
Lucru Manual, doi de 10
Educatie Civica, unde-i scoala?
Citire, nu prea
Matematica, mereu cu minus
Geografie, poate nepotii ei!

Succes in noul an(us) scolar!

Bonus:

Andreiuta crede ca tot ce zboara se mananca, si ca funduletul ei chiar valoreaza 1500 de euro.

Iata inregistrarea:

[ad#adsense-articole]

Amenda… am inteles… e 1000 ron. Nu-i mult… o platesti aproape pe loc… daca nu-ti faci un card la ING. Referitor la bataie, e interpretabila treaba. Daca te trece rau de tot, atat de rau incat nut e mai poti abtine, nu mai pui in balanta gravitatea bataii, daca are loc dupa ce termini si nu in timp ce.

Daca stii ca iti iei 2 -3 capace si un sut in cur (un pas inainte)… risti si elimini tot  daca nu mai poti.  Dar daca stii ca iti iei 30 de pumni, 16 bate pe coloana, si 2 bolovani dupa ureche…. ce te faci?  Tot  te risti … asa ca afisele sunt inutile! Spor la treaba!

[ad#adsense-articole]

[ad#adsense-articole]

Am ajuns acolo pe la miezul noptii si nerabdator am luat-o la plimbare inspre mare. Dupa vreo 3 metri, imi iese in cale prima shaormerie. La coada, un gras pitic cu-o burta mare, samsar de telefoane, tipa in gura mare catre un prieten de-al lui: “Mai scumpa carcasa decat telefonul, sa fac boala!” Ne-a busit rasul si ne intrebam cam la ce boli ar fi predispus umflatul, desi parea sanatos tun. La o scurta distanta de prima shaormerie, dadeau voiosi din cutite, pe ritmuri nebunesti de manele, 2 shaormari subtiri, care incercau din rasputeri sa binedispuna 2 pustoaice grasute ce asteptau sa fie servite de priceputii bucatari. Fetele isi omorau timpul ramas pana la “dezmat” miscandu-si  lasciv “echipamentele” pe muzica shaormeriei, fredonand mandre de ele : “Bautura, bautura si manele/ Si femei de 7 stele”! Am mai trecut pe langa alte 7-8 bucatarii d-astea ambulante si ne-am gandit ca aici se organizeaza vreun concurs de cea mai buna shaorma. Premiul cel mare: o shaorma! Pe undeva, in capatul strazii ce leaga statiunea de malul marii, in mai putin de 10 secunde incepe si se termina o bataie intre vreo 4-5 betivi tristi. Lupta…. pe ritmuri de manea si cu un premiu pe masura: cate o shaorma medie pentru invingatori. Pentru invinsi: o saorma m(o)are!

Mai departe, vis-a-vis de Obelix, insirate una langa alta, multe, multe shaormerii. La unele dintre ele, cate o coada de 4-5 persoane, la altele nici shaormarul nu era acolo. Juca elasticul cu colega de impins carnea-ntre chifle. Jucau chiar cu elasticul de la chilotii ei.

La o alta taraba d-asta facatoare de minuni (de shaorma), un el si o ea, proaspat absolventi de liceu, devorau pofticiosi cate o shaorma mare. M-am intrebat instant daca dorm singuri sau mai sunt cu altii in camera si daca cumva asta e seara in care scapa el “prima basina” langa ea. Sau ea langa el. Si m-am mai intrebat daca se vor saruta in seara asta. Daca da, ce fac cu ceapa ramasa?

Un lautar de la o terasa din preajma lasa microfonul cateva momente si fuge de pe “scena”  catre o shaormerie. O “elimina” in mai putin de 5 minute, dupa care revine la munca. Cred ca si-a dres vocea. Canta mai turceste acum… dupa reteta!