Acasă Actualitate O zi trista

O zi trista

122
3
DISTRIBUIȚI

Chiar daca in ultima perioada a vietii nu a fost la fel de iubit si de apreciat, precum in perioada lui de glorie,  muzica lui ne-a fost alaturi cateva zeci de ani. Multi nu l-au cunoscut  pe Michael cand era in varful ascensiunii sale muzicale, cand era cel mai popular artist pop de pe planeta, iar recordurile de vanzari sareau in aer cu milioane de discuri vandute.

Poate ca lumea a uitat cat de bun a fost, si la 10 ani, cantand „ABC”, dar a fost si mai bun la 20 cu „Thriller”. A trait pana la 50 de ani, iar acum nu mai exista cale de intoarcere, nici muzica noua pe care s-o imparta cu milioanele de fani, nici concerte de revenire. A lasat in urma o mostenire atat de mare, incat nici un scandal nu ar putea sa o scufunde.

Un artist ca Michael Jackson se naste odata la o suta de ani… sau mai rar!

DISTRIBUIȚI

3 COMENTARII

  1. Repet ce am spus si la mine pe blog
    De o ora incerc sa spun ceva. Si nu vreau sa ma concentrez la cuvinte boombastice si nici sa inalt preaslaviri. O sa enumar ganduri… si atat! Nu vreau comentarii la postul asta. Am citit destule…
    Sunt mahnita si extrem de revoltata.
    Am iubit oamenii mai mult ca orice si am iubit… Mi-a trecut… In momentul asta cred ca pamantul merita sa ramana singur… Suntem ineficienti, distructivi, inutili si penibil de goi. Nici macar ura nu se poate numi, poate doar o prostie mizera si un haos negativ mai generalizeaza suflarea asta terana.

    Stire: Michael Jackson a murit! In loc sa ne plecam capul si sa suspinam, ce facem? Ne cocalarizam excesiv prin glume retarde, si, mai rau, la nivel mondial. Am avut pentru moment instinctul sa postez niste commenturi imputite de peste tot. Nu o fac… Imi e rusine ca respiram acelasi aer in aceeasi zi… aer pe care „cineva” l-a respins de cateva ore…
    Nu ma considerati un fan disperat, nu mi-am rupt tricoul la nici un concert al lui Michael, nu m-am dat cu capul de pereti cand s-au spus detalii „spectaculoase” despre el… nu am lesinat cand l-am vazut dansand. Dar sunt o persoana constienta de valoarea celor din jur.
    Sunt de acord si ca exista libertate si dreptul la opinie. Dar in momente de genul asta fiti umani! De fapt… cui cer asta?
    Nu ma socheaza doar postarile unor nimicuri pe siteuri si forumuri internationale. Ma socheaza atitudinea celor din jur! A murit un om, si noi, astia ramasi, in afara ca ne urmam cotidianul, facem remarci imputite (incerc sa gasesc si motivul). Probabil ca sa nu ne mai simtim mici? Sau sa ne aplaude fantomele din jur???
    Sunt marcata de eveniment. Michael Jackson mi-a mangaiat adolescenta si mi-a dat un sentiment pozitiv de fiecare data cand eram impiedicata de motive banale. Nu cred ca … ba cred… nu mai are rost sa explic si sa dau motive…
    Desi incep sa par penibila in fata celor din jur, nu-mi pasa… Am doar un mesaj pentru omul asta incercat de multe, care si-a luat adio si a evadat din haita din jur: Michael, I am sorry, but you are alone!