Acasă Actualitate Adio, maestre!

Adio, maestre!

80
2
DISTRIBUIȚI

Fac parte dintre numeroşii fericiţi care l-au putut vedea pe artistul Gheorghe Dinica interpretând pe scena Teatrului Naţional, si totodata, mă regasesc prin mulţimea de oameni trişti care au aflat vestea ca omul Gheorghe Dinică a murit. Nu ştiu ce haz va mai avea vreodată „Take, Ianke si Cadîr” fara Cadîr…

Nu vreau sa spun vorbe mari, insă, probabil Dumnezeu a dorit ca actorul sa joace de-acum incolo doar pentru el.  Pe pamânt, cortina a cazut ultima data pentru Gheorghe Dinica, însa, în cer, artistul va continua sa joace cu casa inchisă, aşa cum a facut-o atâţia ani.

Dar noi nu trebuie sa fim tristi, caci nu si-ar fi dorit asta, dupa cum chiar el spunea in “Filantropica”: “Decat sa ne certam, hai mai bine un cantec vesel sa cantam”. Putem sa ii soptim un Ramas Bun, iar Gheorghe Dinica ne va intoarce un zambet.

“Vino la mine si impresioneaza-ma, emotioneaza-ma, stoarce-mi o lacrima” (“Filantropica”).

Exact asta a facut maestrul. A venit in vietile noastre, ne-a impresionat, ne-a emotionat, ne-a stors mai multe lacrimi. Dar ne-a facut si sa zambim si sa ne minunam de masura talentului sau si de frumusetea si firescul cu care a stapanit arta de a trai.

GHEORGHE DINICA
1 IANUARIE 1934- 10 NOIEMBRIE 2009

DISTRIBUIȚI

2 COMENTARII